Waitress: The Musical (2023) subtitrat si tradus in Romana

Nimic nu provoacă un fior pe coloana vertebrală ca teatrul live, iar Waitress: The Musical se alătură listei de musicaluri filmate care și-au păstrat prezența pe scenă, oferind publicului cele mai bune locuri din casă. Sara Bareilles joacă în această adaptare, pentru care...
Bazat pe filmul din 2007 cu Keri Russell în rol principal, „Waitress” a strâns o tavă plină de nominalizări la premiile Tony în 2016, dar s-a lovit de „Hamilton” la momentul nepotrivit. Producția acestuia din urmă pe Disney+ a declanșat un val pandemic de muzicale și piese de teatru care vin în serviciile de streaming care au inclus și „Come From Away” de la Apple, ambele exemple geniale ale formei.

Având în vedere o fereastră de teatru de cinci zile, adaptarea cinematografică a musicalului Waitress nu atinge acele înălțimi, dar se apropie foarte mult și, uneori, chiar urcă. De exemplu, Bareilles merită ovație în picioare la jumătatea spectacolului „She Used to Be Mine”, care definește nucleul emoțional al musicalului.

Acest nucleu vine de la Jenna Bareilles, a cărei legătură cu colegii de muncă (Charity Angel Dawson, Caitlin Houlahan) la restaurantul local o susține în fața unei vieți nefericite de acasă cu soțul ei proscris (Joe Tippett).

Jenna este îngrozită să descopere că ar putea fi însărcinată – rezultatul unei nopți de beție – deși acest eveniment nedorit o aduce în contact cu un medic incomod (Drew Gehling), cu care începe o aventură. Adaugă asta la lista comportamentului ei îndoielnic, pe care amândoi îl recunosc direct într-o melodie numită „Bad Idea”.

Jenna știe, de asemenea, să coacă plăcinte, o abilitate pe care a moștenit-o de la răposata ei mamă, o abilitate pe care speră să o folosească pentru a câștiga libertate prin planificarea să intre în competiție și să folosească banii pentru a scăpa. Dacă acesta pare firul subțire de care atârnă speranțele ei, acesta simbolizează disperarea care o face pe „Chelnerița” atât de emoționantă.

Aspectele mai teatrale ale musicalului, cum ar fi pețitorul excentric al lui Christopher Fitzgerald, sunt în mod clar destinate unui public și riscă să pară prea mari și exagerat pentru ecran.

Totuși, într-o lună care vede lansarea a două filme musicale, The Color Purple (de asemenea, un film devenit muzical) și Wonka, spectacolul face tranziția, păstrând în același timp o mare parte din farmecul său - și trâmbițele de aur cântătoare ale lui Bareilles - în stare bună. Și în timp ce „Chelnerița”, precum „Hamilton” și „Come From Away”, este încă un fel de mâncare cel mai bine servit live, este o idee bună să vezi această prezentare.