Demonul copilăriei (2024) subtitrat si tradus in Romana

Pe vremuri, dacă un film de groază nu era foarte bun, probabil că era prea simplist în ceea ce privește mecanica fricii: urmăritor în libertate, fantomă în pod, nu intra în subsol. Astăzi, totuși, este adesea cazul că megaplex horror schlock nu este prea simplu - este prea ocupat, prea plin de circumvoluții. În loc de sperieturi de sărituri, primim cercuri care construiesc lumea prin care să sarim.

„Imaginar”, o mizerie vizionabilă a unui film de frică pentru copii, exemplifica tendința de exagerare prea mare. Filmul pivotează în jurul unei fetițe, Alice (Pyper Braun), care în subsolul noii ei case descoperă un bătrân ursuleț de pluș, pe nume Chauncey, care devine prietenul ei imaginar. Dar, desigur, Chauncey nu este doar suma umpluturii sale; este o prezență sinistră cu viață proprie. În vremurile străvechi (adică, înainte ca filmele „Conjuring” să integreze supracomplicarea groazei, „Imaginary” ar fi fost un spectacol de sperie elementar despre un jucărie care face ravagii făcând lucruri nenorocite. Ar fi fost „Ted” al lui Seth MacFarlane, udat în sânge.

Nu spun că ar fi fost un film bun, dar probabil că ar fi funcționat pe propriile sale condiții îngrozitoare, cvasi-campy. Acum, totuși, acea poveste de bază nu este suficient de bună. Trebuie să fie stratificat cu capcane scoase din partea de sus a unor genuri asortate. Alice are o prietenă imaginară, dar și mama ei vitregă, Jessica (DeWanda Wise), care a locuit în aceeași casă până la vârsta de cinci ani. Familia, care o include pe sora lui Alice, adolescenta proaspătă Taylor (Taegen Burns) și tatăl celor două fete, Max (Tom Payne), un muzician rock hipster, care este ca versiunea angelică a unui personaj Sebastian Stan, s-au mutat înapoi, iar primul lucru pe care îl observă sunt desenele cu care Jessica a acoperit pereții când era mică. Ea a continuat să devină artistă – o autoare-illustratoare a cărților pentru copii bestseller – dar acele desene, plus câteva mesaje mâzgălite criptice, dețin indicii despre marele mister. La fel și un personaj din cărțile lui Jessica, Simon Păianjenul (dușmanul lui Molly Millipede), care prinde viață ca un coșmar supradimensionat.

Nici măcar nu am menționat despre lumea interlopă în care este absorbită Jessica, un loc care arată ca un labirint întunecat de jocuri video. Este camera iadului în care spiritul prietenilor imaginari stăpânește de-a lungul timpului. Ei vor veni să te ia - cu excepția cazului în care îi poți împinge înapoi în perete și etanșezi acel perete cu vopsea albastră grasă. Dacă tonul filmului este ocupat, regulile sale sunt arbitrare.

În șmecheria sa zdruncinată, suprapusă, ceea ce îi lipsește „Imaginarului” este un sentiment întemeiat pentru psihologia care îi leagă pe copii de prietenii pe care îi formează. „M3GAN”, care a fost, de asemenea, o producție Blumhouse (una cu mult superioară), a avut acel gen de psihologie de film de groază atrăgătoare și scanabilă în relația care s-a dezvoltat între Cady a lui Violet McGraw și BFF-ul ei robot letal. Dar psihologia, în prea multe filme din zilele noastre, este ingredientul dramatic care rămâne pe raft (asta este adevărat chiar și într-un anumit mare succes actual apreciat - un film cu mai mult nisip decât psihologie). „Imaginary”, în ciuda câtorva momente înfiorătoare, este înfometat de scene care fac frica pe care ți-o arată.

Există un moment, din cea mai pură tabără, în care un terapeut o intervievează pe Alice, cu Chauncey ursulețul de pluș care stă acolo și Alice vorbește cu ambele voci. Deodată, ursul vorbește fără ea. Terapeutul, speriat și deranjat, o întreabă pe Jessica dacă Alice a studiat ventrilocismul. Bănuiesc că este o întrebare rațională, dar este și una absurdă. Celălalt element „Imaginar” îi lipsește orice simț suplu al dinamicii familiei. Regizorul, Jeff Wadlow, stabilește până la exagerare că Taylor îi supără existența mamei ei vitrege, dar filmul o transformă în continuare pe Jessica într-o intrusa. Mama adevărată a fetelor, se dovedește, a fost un cap violent, care doar aruncă încă un strat de material nedigerat în tocană.

Acestea fiind spuse, știi că ești în mâinile unui profesionist al filmelor de groază ori de câte ori apare Betty Buckley, cu ochelari supradimensionați și cu păr de văduvă suburbană din America de Mijloc tunsă și cu un zâmbet intruziv, ca Gloria, persoana ocupată a unei vecine care folosea să o îngrijească pe Jessica când era mică. Gloria, care a descoperit metafizica sinistră a lumii prietenului imaginar pe atunci, a scris un volum istoric despre acest subiect. Ea este oficial obsedată și ar putea fi chiar unul dintre răufăcători. Cu toate acestea, Buckley, cu claritatea tachinătoare a nașterii ei, face din Gloria acel lucru rar, o Karen pe care nu vrei să încetezi să o asculți.