Folly to Be Wise (1953) subtitrat si tradus in Romana

Capelanul de armată, Căpitanul William Paris (Sim) și-a asumat recent rolul de ofițer de divertisment într-o tabără a armatei, este dezamăgit că atât de puțini soldați vin la o seară de muzică clasică. El vizitează pub-ul local Rose and Crown și îl găsește plin de soldați, inclusiv propriul șofer. El decide să încerce să ofere ceva mai interesant pentru trupe și decide să copieze ideea unui trust de creier, ca în popularul program de radio BBC, unde paneliştii răspund la întrebările publicului.

Cu ajutorul lui Lady Dodds, Paris reușește să adune un grup de vedete locale. Fiecare dintre acești oameni s-a dovedit a fi ușor excentric. Grupul include profesorul încrezător în sine, Mutch, o personalitate populară de radio la BBC Radio, și prietenul său pictorul în ulei George Prout și soția sa Angela. Ajuns la casa lui Prout, Paris este intrerupt de March si doamna Prout, care sunt pe cale sa se imbratiseze. Apoi, la întâlnirea cu domnul Prout, el descoperă curând că este un bărbat rece care își abuzează soția. La completarea grupului „încrederea creierului” se află Dr. McAdam, cu deficiențe de auz, și un energic parlamentar local laburist, Joseph Byres.

Cu ajutorul secretarului său, soldatul Jesse Killigrew, capelanul reușește să organizeze evenimentul. Sala este relativ bine plină. Încercând să evite orice controversat, Paris interzice orice discuție despre politică sau religie și începe cu câteva întrebări inofensive despre o vacă care urmărește trenurile și dacă luna este locuită. Lucrurile au escaladat curând când Byres, un parlamentar local, s-a jignit de comentariile făcute împotriva lui și a amenințat că va începe o luptă. Tocmai ce a prevenit acest lucru, problema căsătoriei lui Killigrew arată fragilitatea căsătoriei soților Prout. De teamă de orice controversă, Paris anunță rapid că este timpul pentru o pauză.

Pe măsură ce vestea se răspândește în toată tabăra despre ceea ce se întâmplă, a doua jumătate începe cu camera complet plină. Paris încearcă să readucă discuția la întrebări inofensive despre sticlele albastre, dar Killigrew o întrerupe și cere un răspuns la întrebarea ei anterioară despre căsătorie. Când Prout începe din nou să se certe, doamna Prout recunoaște că profesorul este „amantul” ei. Procedând astfel, întregul eveniment amenință să alunece în anarhie, în ciuda încercărilor Parisului de a menține ordinea. Disperat să-și recapete sentimentul de bună, el încheie procedurile și anunță că se vor întoarce la muzica clasică săptămâna următoare cu un cvartet de coarde. În aplauze încântate, soldatul se ridică și îi mulțumește capelanului pentru că a oferit un astfel de divertisment și întreabă dacă „încrederea creierului” poate fi o apariție obișnuită.